In agitatia galagioasa pe degeaba care bantuie scena politica romaneasca de aproape doua decenii (se implineste, iata, profetia lui Brucan!), galceava acestor din urma doi ani este una dintre cele mai aiuritoare. Sa castigi alegerile in tandem portocaliu si sa vrei, cand nici n-ai apucat sa te obisnuiesti cu aroma de piele fina a fotoliu-lui puterii, sa spargi portocaliul in rosu si galben, numai de dragul jocului de-a cine-i mai falos, nu e prea lesne de priceput de muritorii de rand.
Acest joc trasnit, ce pare sa-i fi priit lui Traian Basescu pe tot parcursul traseului sau postrevolutionar, care a culminat cu instalarea, in ovatiile multimii, pe tronul de la Cotroceni, a capatat in vremea din urma accente atat de contradictorii incat pana si cei mai infocati sustinatori ai sai incep sa clatine din cap a nedumerire. Ineditul situatiei, buimacitor, se pare, chiar si pentru presedinte, este ridicarea bunului incasator de pumni Tariceanu de la podeaua unde parea intins pentru totdeauna. Trimis acolo de loviturile mestesugite ale celui care (culmea!) il impinsese in prim-planul scenei politice, prea repede transformata insa in ringul unor lupte pe cat de murdare ori de fara reguli, pe atat de fara rost.
Se pare ca exista insa o oarecare atractivitate in urmarirea acestui spectacol, in care unul dintre protagonisti se protapeste precum manzatul pe picioarele din spate, impotrivindu-se initial funiei din coarnele abia mijite, pentru a deveni peste noapte un taur furios, gata sa-l ia in coarnele puternice pe prigonitorul de pana mai ieri.
Ceea ce par sa nu observe protagonistii acestei incaierari fara sfarsit este faptul ca hipermediatizata zarva politica are, chiar si pentru amatorii de injuraturi televizate la ora de maxima audienta, o cota de receptivitate din ce in ce mai scazuta. Multumiti ca, de bine, de rau, au devenit in sfarsit ceta-teni europeni, romanii care nu s-au hotarat inca sa ia drumul pribegiei privesc tot mai plictisiti spre scena politica, dar cu tot mai mult interes spre cifrele care indica mersul economiei. Iar un ritm de peste 8 la suta crestere economica anul trecut, ca si numai 5 la suta rata somajului, indica o evolutie data-toare de speranta. Pentru ca, oricum am rastalmaci aceste cifre, ele sunt mult mai linistitoare decat obositoarea si fara noima galceava de la varful Puterii.