Traim intr-o tara in care am invatat ca, daca dai peschesul, poti obtine tot ce vrei. Este un lucru impamintenit parca la noi, daca avem pe cineva puternic in spate, si includ aici si banul, nu doar pe oamenii aflati la putere, ne simtim in siguranta pentru ca ni se deschid toate usile.

Daca pina acum acest subiect a fost tratat mai cu perdea, vorbindu-se in soapta despre “pilele si relatiile” cuiva, iata ca acum ne aflam in plin scandal al biletelelor. Ravasele acestea insa nu au aparut intr-un loc oarecare de pe acest pamint balcanic, ci chiar in inima Romaniei. S-au perindat, dragele de ele, intre doua Palate, intre centrele puterii acestei biete tari.

“Scrisorelele de amor” in toata regula vin sa puna o stampila pe fata poporului si ne arunca in lume asa cum sintem sau cum ne-au invatat altii sa fim. Presedintele si premierul Romaniei scot la iveala biletele prin care si unul, si altul, solicita cite ceva. Imediat apare un purtator de cuvint care spune ca acestea nu reprezinta decit o modalitate normala de a dialoga. Normala? Sa inteleg ca intre doua institutii diferite un dialog se poarta prin biletele, si nu prin adrese oficiale?

Sincer, normal mi se pare ca eu si prietena mea sa dialogam prin biletele, si nu un premier cu presedintele tarii. Doar daca la momentul acela cei doi erau foarte buni amici si-si permiteau un astfel de “dialog”, dar nu cred ca mai conteaza... Important este ca aceste biletele ne-au aratat ca aceste practici se uziteaza si la case mai mari si, daca acolo se poarta, de ce nu s-ar purta si la doctori, si la profesori, si la magistrati etc.?

Oricum tot scandalul mi se pare rupt din lumea lui Caragiale. “O scrisoare pierduta” aducea pe scena un personaj care, atunci cind nu-i ieseau socotelile, avea un as in mineca - scrisoarea compromitatoare pe care o trimtea la “Razboiu”.

Realitatea insa ne demonstreaza ca viata-l bate pe Caragiale. Oamenii nostri nici nu s-au mai obosit sa trimita copii de pe biletele pe la ziare... Au trimis inainte un emisar care sa spuna ca exista scrisorica, dupa care au aparut chiar ei, pe rind, cu “obiectele compromitatoare”, demonstrind iarasi ca la noi totul este posibil.

Normalitatea a inceput sa-si piarda sensul la noi, iar tonul este dat chiar de la Bucuresti. Ajungi sa fii considerat nebun daca nu-ti doresti putere sau bani. Ajungi sa fii privit cu suspiciune pentru simplul motiv ca nu esti interesat de jocurile care se pun la cale. Trebuie sa fie cumplit pentru cei cinstiti sa se afle acum pe “culoarele puterii”...