Avem un mare poluator in oras, nu avem spatii verzi, iar cei care locuiesc in cartierul Dunarea stiu cum este cerul in anumite zile in care Combinatul arunca un nor imens de noxe si altele...

Nu mai vorbim de cuvintele de “lauda” pe care le au gospodinele atunci cind isi pun rufele albe la uscat si le iau de pe sirma gri. Nu mai vorbim nici de faptul ca zi de zi deasupra Galatiului cerul are culoarea noptii. La noi aerul este irespirabil, iar copiii si batrinii o stiu cel mai bine, nu mai vorbesc de miile de siderurgisti care sufera de asa-zisele boli profesionale, iar responsabil de toate aceste neajunsuri este colosul cu picioare de lut, numit combinat.

O asemenea “calamitate” ar trebui zilnic sa fie adusa in atentia noastra, a tuturor, ar trebui ca zilnic cineva sa bata la portile marelui patron si sa-i aduca aminte ca in acest oras locuiesc oameni, si nu masinarii de produs bani.

Ar trebui ca in fiecare zi sa existe cite o pichetare care sa le aduca aminte sefi ca oamenii au nevoie sa fie protejati contra marelui poluator pe care-l conduc.

In schimb noi avem parte de o actiune de zile mari - un mars al broscutelor menit sa atraga atentia asupra... schimbarilor climaterice. Citiva tineri au incercat sa arate lumii ca le pasa.

Toate bune si frumoase, in primul rind pentru ca implicarea unor copii ii responsabilizeaza si in al doilea rind pentru ca ne-au amintit noua, tuturor, ca traim intr-o lume in care nimic nu mai este cum era. Temperaturi de primavara in toiul iernii, ploi care ne aduc inundatii ce nu mai pot fi controlate, intr-un cuvint totul este pe dos din punctul de vedere al vremii si vremurilor cu care ne confruntam.

“Alaturati-va campaniei impotriva schimbarilor climaterice”, se arata intr-unul dintre pliantele impartite de tineri. M-am uitat de curiozitate pe acele hirtii in speranta ca voi gasi un plan de bataie... dar nu... erau doar niste sfaturi - reciclez deseurile, nu risipesc energia, vreau un oras “verde”.

Ok, mi-am zis... adica nu se va face nimic. Din cite am inteles marsul broastelor s-a desfasurat in toata lumea si inclin sa cred ca fiecare in regiunea lui stie cu ce se confrunta, tocmai de aceea refuz sa cred ca acele persoane care au intiat actiunea de ieri nu au realizat ca de fapt chiar au de ce se lega in timpul unui asemenea mars.

Nu tot mapamondul se confrunta cu o institutie de produs noxe. Putine zone se pot lauda ca au in coasta un combinat care produce poluare si suferinta si chiar cred ca noi avem un motiv real de a protesta, iar actiunea de ieri se putea centra pe aceasta realitate care este, deocamdata, doar a noastra.