Rar mi-a fost dat sa vad o mai proasta intelegere a democratiei ca la noi. Lipsa argumentelor ii determina pe multi dintre conationalii nostri sa apeleze la cele mai nastrusnice metode pentru stresarea adversarilor, fie ca e vorba de vecinul de bloc sau de o ruda apropiata.

Cum sa nu fie razbunarea dulce cind il vezi pe “dusman” umflat de politisti dupa ce au primit un telefon anonim ca in casa lui se confectioneaza o bomba? Nimic nu-ti aduce totusi o satisfactie mai mare decit distrugerea lenta a adversarilor, iar acest lucru se poate realiza intr-un singur mod: cu ajutorul justitiei.

Trebuie sa ai insa stomac pentru asa ceva, pentru ca nu oricine se poate preta la un asemenea modus operandi. Din pacate se gasesc suficient de multe personaje de acest gen, care isi fac un hobby din stresarea concitadinilor pina la punctul in care se ajunge la violenta.

Am asistat deunazi la un moment de-a dreptul hilar in instanta, unde doi octogenari, care isi etalau medaliile primite in conflictele la care au participat, se certau de mama focului pe seama modului in care unul ar trebui sa i se adreseze celuilalt. Faza tare e ca fiecare dintre cei doi beligeranti era insotit de numerosi membri ai familiei (fii, fiice, nepoti), care faceau galerie pe margine. Judecatoarei de sedinta ii era rusine de rusinea celor doi, care puteau foarte bine sa-i fie bunici, dar nici vorba ca vreunul dintre mosi sa renunte la disputa. In fond sint doar la al saptelea proces, iar ca ei sint fara numar, vorba cintecului.

Ce frapeaza in tot acest spectacol de prost gust este pozitia unor magistrati care intra in jocul acestor circari pina la punctul in care se identifica cu unii dintre ei. Nu spune nimeni ca nu trebuie sa existe distractie si in justitie, desi nu ar trebui, dar parca nici chiar asa! De parca nu ar fi suficient ca instantele sint supraincarcate de dosare.

Cert este un lucru: daca personaje de categoria celor mentionate anterior ar fi puse la punct de la prima infatisare in justitie, cu siguranta nu le-ar mai arde sa revina prea repede acolo. Problema noastra este ca judecatorii sint prea intelegatori la timpeniile debitate de unii justitiabili si total indiferenti la necazurile altora.

In ciuda perceptiei generale vizavi de justitie, aceasta este folosita tot mai des ca instrument de tortura impotriva unora sau altora, ca si cum acesta ar fi scopul ei, si nu rezolvarea problemelor de drept.