Traim vremuri agitate. Se poate si mai rau, dar nici ce se petrece acum nu este in regula. Dar, in timp ce ne uitam gura-casca la circul politic, sunt oameni in jurul nostru care, de exemplu, au obosit, se simt sfarsiti de atata insistenta pe la usile autoritatilor, pentru a-si intra in drepturile pe care statul se presupune ca le garanteaza si le ocroteste. Adevarul este ca inca in Romania statul asta nu prea are grija de cetatenii lui. Statul, prin institutiile sale, care din pacate sunt conduse de oameni, cu defecte si "imperfectiuni" politice, nu se grabeste. Din pacate, timpul nu sta in loc. Sunt oameni pentru care o luna, doua, trei conteaza. Se gandesc deja ca poate nu mai prind ziua de maine si ca nu pot muri impacati sufleteste ca si-au intrat in drepturi. Si una dintre cele mai mari dureri, pentru tineri - ca n-au un acoperis deasupra capului, iar pentru cei mai in varsta - ca nu si-au primit mostenirea, pamantul parintilor... Multi spun (primari, alte institutii din judetul Constanta, dar nu numai) ca nu mai au de unde sa retrocedeze. S-a terminat pamantul, e de vina Agentia Domeniilor Statului. Dar, cum explica atunci aceleasi institutii cum se face ca, de exemplu la Cumpana, o cerere de retrocedare inregistrata cu numarul 1(!!!) este inca nesolutioneata, in timp ce altele - a o suta sa zicem - au fost "servite". Cu ce a gresit omul acela, care a indraznit primul sa-si ceara drepturile, de nu i s-a gasit o palma de pamant? Nu este insa o situatie singulara. Iar faptul ca bietii oameni nu-si intra in drepturi este nu doar o incalcare a legii, dar imaginati-va cat este de frustrant pentru respectivii. Ore, zile, luni pierdute pe la usi, raspunsuri naucitoare, vina aruncata de la unii la altii... Acestea sunt realitati ale zilelor noastre pe care nu le pot intelege. Nu pot pricepe de ce un taranoi, de exemplu, care si-a ridicat abuziv, peste un teren si un baraj, o carciuma isi poate permite sa mearga mai departe in ilegalitati, fara ca autoritatile sa il sanctioneze prompt, sa-i darane in secunda doi cosmelia, ba chiar isi permite respectivul sa ne ameninte pe noi, cei care scriem, ca ne mananca tribunalul si puscaria, iar oamenii normali, cinstiti, pe de alta parte, sunt dusi cu zaharelul, cu amanari sau tratati cu usi inchise...