Presedintele Traian Basescu se arata dintr-o data ingrijorat de soarta stangii romanesti. El constata ca PSD n-a reusit sa se renoveze, ramanand la remorca talibanilor cu mentalitati daca nu extremiste, cel putin invechite in aplicarea doctrinei social-democrate. Ingrijorarea presedintelui ar avea sens doar daca, intr-adevar, singura forta politica puternica de stanga din tara noastra ar aluneca spre tezele comunismului, din care crede Basescu ca-si trag seva fruntasii social-democrati. Cum acest lucru nu este deloc vizibil, critica presedintelui este pur politicianista.
Presedintele ar trebui sa fie mult mai ingrijorat ca dreapta romaneasca nu s-a coagulat nici dupa 18 ani. Fragmentarea continua, mai pregnanta exact in momentele in care, cel putin aparent, se afla la putere, face ca dreapta romaneasca sa apara ca o substanta amorfa, din care nimic nu iese in evidenta. Presedintele stie, mai mult ca sigur, ca multa vreme dreapta romaneasca a fost lovita din interiorul ei si din afara de ceea ce numea un fost presedinte "coalitia securisto-comunista" sau de criptocomunisti. ßtie pentru ca a participat in mod direct - intentionat sau nu - la astfel de actiuni in timpul guvernarii CDR. Modul in care acea guvernare a fost tot timpul obstructionata, chiar sabotata, a dus aproape la disparitia unui puternic partid istoric - PN¥.
Ingrijorarea subita fata de decaderea PSD a presedintelui Basescu ar fi fost credibila daca ea se manifesta in urma cu o jumatate de an, sa zicem. Ea vine acum pe fondul actiunii de suspendare a presedintelui tarii, initiata chiar de social-democrati. N-ai cum sa nu te gandesti ca nu este vorba de o ingrijorare reala, ci doar de un atac fatis. Il putem chiar suspecta pe presedinte, in imprejurarile actuale, ca nu are niciun fel de ingrijorari. Ne-o dovedeste impasibilitatea cu care asista la noua fragmentare a dreptei romanesti. Nici n-ar putea fi altfel de vreme ce la ea pune umarul din greu un fost consilier prezidential.
Reactia presedintelui este explicabila, dar nu si acceptabila. Cu toate bubele sale, PSD are dreptul la un tratament egal, cel putin pana la punctul in care nu devine extremist. Ce-i drept, este greu digerabil ca acest partid nu s-a rupt, nu s-a faramitat imediat dupa pierderea alegerilor. Chiar daca unitatea PSD s-a pastrat dintr-un instinct de conservare in fata amenintarilor, chiar daca aceasta unitate este rezultatul apararii unor interese mai mult sau mai putin obscure, nu exista nicio scuza pentru un atac mai mult decat neelegant.