O mare problema in orasul nostru, din punctul meu de vedere si nu numai, este lipsa unei sali de sport. Stiu, avem una, dar nu este conforma cu standardele internationale in domeniu, nu poate fi utilizata in orice conditii. Poate nu ar conta si probabil ca nu a contat de-a lungul timpului, in anii in care echipele constantene de club nu aveau performante notabile pe plan international. In ultima vreme insa, handbalul si voleiul de exemplu au progresat mult, iar rezultatele sunt mai mult decat promitatoare si pentru viitorul sportului constantean. Si totusi, meciuri de cel mai inalt calibru european, si anume meciurile de Liga Campionilor s-au jucat in vechea sala a sporturilor din oras, renovata prin partile esentiale: cateva termopane, o suprafata de joc noua si conforma cu standardele, scaune noi etc. Nu vreau in nici un caz sa minimizez meritul celor care au scos tot ce era mai bun din biata sala, pentru ca este evident ca s-au chinuit. Sala arata chiar bine, insa nu este chiar ceea ce ne trebuie, ceea ce se cere. Iar ceea ce se cere, cu toata bunavointa autoritatilor locale, este destul de dificil de reparat printr-o simpla renovare. De exemplu, distanta dintre suprafata de joc si tribune ar trebui sa fie mai mare. Pentru a remedia acest neajuns, la un moment dat se luase in calcul varianta (ulterior abandonata) de a taia primele randuri din tribune, cum ar fi cele de deasupra bancilor de rezerve. Chiar si asa, sala nu ar fi indeplinit restul normelor impuse de federatia europeana. Prin urmare, solutia ar fi construirea unei sali polivalente, cu toate facilitatile necesare (parcare, sali de conferinte, spatiu destinat mass-media, vestiare etc.) Planul exista, bunavointa exista, insa nu sunt bani. Si la faza asta chiar ii cred pe cei care spun ca cei de pe la Bucuresti (ca sa nu dau nici un nume) neglijeaza Constanta. Din acest punct de vedere, mai ales ca in cazul persoanelor direct interesate nu se pune problema ca nu ar iubi cu adevarat sporturile constantene, chiar nu este vorba de rea-vointa. Din pacate, asteptam dupa cheful altora si, pana atunci, ne uitam la televizor si admiram salile nemtilor, desprinse parca din filme.